"Ciuma rosie" a revenit

Recent, imediat dupa alegeri, m-am uitat pe internet pe o harta a tarii noastre si am vazut-o aproape pe toata colorata in rosu. M-am cutremurat. Dupa 22 de ani, aflandu-ne acum intr-o asa-zisa criza ce nu se mai termina, romanii n-au invatat nimic: s-au intors iar catre cei care i-au nenorocit decenii la rand. Si i-au imbratisat cu mainile amandoua, ba chiar i-au si pupat, cu patos pe...gura. I-au pupat pentru ca noii primari le-au promis. Le-au promis tot ce se putea, iar oamenii cred, cred cu toata puterea lor (a cata oara?!) ca astia de-acum o sa le dea. Atat conteaza, s-auda ca le dau. Romanii au in sange, de cand se stiu, mentalitatea milogului. Ei nu sunt in stare sa castige pentru ei, vor doar sa primeasca de la altii. Daca ii spui unuia ce ar putea sa faca pentru a castiga ceva cinstit, o sa iti spuna ca e greu, s-ar putea chiar sa te injure. Daca tu actionezi si castigi, esti cel mai bun prieten al lui daca ii dai ceva (gratis) din ce ai castigat. Daca nu-i dai nimic, ii devii nu doar un dusman oarecare, ci unul de moarte.
Cand ma duc pe la tara (si nu mi se intampla rar), undeva in Oltenia, observ pe la porti, de cand ma stiu, oameni aparuti parca din alte timpuri. Cu pieile negre ca smoala, nerasi, duhnind a bautura si a transpiratie, stau si se plang unul altuia. Fac pe interesantii, dar sunt prosti gramada; fac pe harnicii si gospodarii, dar pute locul sub ei de lenesi ce sunt; se dau intelectuali, dar n-au citit o carte; se tin mandri, dar se umilesc cu prima ocazie; par seriosi, dar nu poti lega doua vorbe cu ei; par familisti, dar fac femeile curve etc. Interesant este ca toti se lauda cu cat muncesc, sau au muncit,  dar niciodata nu sunt multumiti de ceea ce au. Mereu frustrati din cauza propriei neputinte, isi ingroapa disperarile (false) in alcool si scandaluri. S-au obisnuit sa ceara, in special, bani. Si vor bani de peste tot. Daca nu ii primesc, fac urat.
Am mai observat ca, o data cu popularizarea de la televizor, oamenii de acest fel au inceput sa aiba pretentii. Si, brusc, vor sa se duca si ei la mare, la munte, ba chiar sa plece in strainatate. Ce fac ca sa isi permita toate acestea? Fac ce stiu de cand se stiu: dorm. Ingrozitor de mult le place sa doarma. Dupa betia din fiecare seara, le e greu ca dimineata sa se trezeasca devreme si sa se duca la servici. E mult mai bine sa stai acasa, cu patura trasa peste cap si e mult mai usor sa ceri bani decat sa-i produci. Pentru cei care n-au servici, e jale. Trebuie sa munceasca pamantul, iar ei l-ar munci cu draga inima, dar degeaba, nimic nu se face. Nu se face pentru ca, desi au pamanturile pe langa ape, niciodata, dar niciodata, nu ploua la timp. Si e greu sa uzi cu galeata, iar ca sa isi ia o pompa, nu le da prin minte. Nu se mai face, pentru ca a dat mana...pentru ca n-a fost samanta buna...pentru ca nu s-a dat cu azot...pentru ca a fost iarna prea lunga...ba nu, a fost vara prea scurta...sau a fost toamna prea ploioasa? E mare rau dilema asta.
Ceea ce vreau sa spun aici e ca lenea, mandria, prostia si mentalitatea jalnica ii tin pe acesti oameni prizonieri ai unei lumi rasturnate, dar care se invarte naucitor in capetele lor si pe care nu vor s-o paraseasca in niciun chip. Tin cu amadoua mainile de ea si tot spera ca se va reintoarce. Lumea de care vorbesc e cea de dinainte de '89 si, la nivel colectiv, farame din ea au fost implantate in psihicul tuturor. Ce frumos era sa ai apucaturi de animal, dar sa lucrezi la birou! Ce bine era sa nu stii nimic, dar sa ti se permita sa fi atotstiutor! Ce bine era sa te gandesti doar la propia-ti burta, dar sa stii ca, si de nu faci nimic, tot ti-o indestulezi! Ce bine era sa dai din cand in cand pe la servici (si beat de multe ori), dar sa stii ca, luna de luna, iti iei linistit leafa! Ce frumos era cand te duceai la mare si faceai plaja in chiloti lungi pana la genunchi, dar acasa te scaldai cu porcii in garla! O adevarata fericire, nu-i asa!
Ei bine, acum, oameni cu o astfel de mentalitate sunt stapani absoluti peste tara si natie si mentin in Parlament un partit odios, descendent direct din fostul PCR. PSD-ul, caci despre el este vorba, n-a fost niciodata deconectat de la putere in ultimii 22 de ani si a perpetuat cat a putut, in orice domeniu, tacticile si metodele "ciumei rosii". Cand a fost intr-o asa-zisa Opozitie, a santajat si a tras sforile la maxim. Cand a fost efectiv la Putere (cel putin 12 ani), a facut praf si pulbere tot ce se acumula pozitiv in societate, ba ne-a tras mereu tare in jos. PSD-ul, un partid al celor ratati si limitati (dupa parerea mea), are tot interesul sa mentina in societate o masa imensa de oameni ancorati in prostie si saracie, pentru ca stie ca se poate baza pe ei la fiecare alegeri.  Acestia reprezinta un fel de slugi ale partidului, deoarece, inainte de orice scrutin, casca cu nesat gurile, iar niste imbuibati le arunca rahat frumos ambalat in ele. Lacomi cum sunt, nu-l lasa sa le scape, il molfaie cu nesat si pun stampila pe cine trebuie. Asa face PSD-ul de cand se stie. Si, din aceasta cauza, nu cred ca acest partid se poate reforma. El trebuie sa dispara definitiv, cat mai repede, cu lideri cu tot. Altfel, ne-am ras.
De la PSD nu mai am demult nicio asteptare in bine. S-a vazut de-a lungul timpului ce e in stare sa faca. Ce ma mai bucura insa, este faptul ca PSD-ul nu e singur la Guvernare. Chiar si daca cele doua partide (PSD plus PNL) s-ar certa zi de zi, ar fi mai bine decat daca intreaga constructie ar functiona ca un monolit in care PSD-ul ar impune totul. Si sper sa-si arate muschii si PNL-ul!
Acum, avem peste aproape intreaga tara "gospodari" ai "ciumei rosii". Ce vor face acestia, e limpede: ma astept ca tot ce tine de schimbare, sa fie anulat, pomenile si paranghellile sa devina obisnuinta la orice ocazie locala, iar manelismul si populismul sa cucereasca noi culmi. Intrebarea e cine-i va schimba? Sper ca nu Dan Diaconescu.

"Barfa" peste tot

Nu poti sa mai spui nimic despre nimeni. Imediat cineva iti sare la gat si iti spune ca e barfa. "Nu ma intereseaza", adauga. Daca vede ca taci de-a binelea, iti arunca el una scurta, cu jumatate de gura, doar-doar mai spui ceva. Si tu spui, si iar..."vai, dar nu, cum poti sa zici asta?". Uite ca pot, pentru ca am, sa zicem, putin curaj. Iar daca eu vorbesc (de rau) despre ceva, orice mi s-ar spune, nu inseamna ca raul nu exista. Si daca vorbesc, nu vorbesc cu unul care n-a mancat deloc usturoi si nu-i miroase nici gura. Evident ca vorbesc cu vreunul la fel de implicat in treaba ca si mine caci, doar dupa asta il si aleg. Si ce-mi raspunde omul: "e barfa", "nu ma intereseaza", "taci ca imi faci rau", "ti se pare", "totusi, e mai bine asa decat altfel", "mai bine ma culc" si tot asa. Pe naiba! Daca asa ar fi pe bune, zau ca ar fi bine si m-as bucura. Dar, de fapt, omul se scuza ca sa se acuze. Caci, daca te aude ca spui despre X (si neaparat ii pronunti numele) ca e un dobitoc, ii observi un spasm pe chip. Tacere. E buimacit! "Aoleu, asta gandeste ca si mine", isi spune. "Brr, nu-i bine, trebuie sa ma feresc de el. Daca vorbesc, poate ma paraste. Mai bine sa tac, ma fac ca nu ma intereseaza si, daca prind ocazia, il parasc eu. Sa nu zic nimic...sa nu zic nimic!". Si, vrea sa se abtina, dar nu poate, il mananca sub limba (si nu numai). Si, din cand in cand, iti mai arunca cate una despre X, numai buna sa te atate, iar cum mai zici tu ceva, cum incepe sa faca din nou pe fata mare. Iar asta cu "imi faci rau fizic", ma face sa izbucnesc...nu in lacrimi. Adica, eu pot sa fac cuiva rau fizic pentru ca vorbesc? Adica cum? Zau daca stiam ca am aceasta capacitate, caci as fi folosit-o demult. Pai, astept sa imi faca si mie altii rau cand vorbesc de X sau Y. Sa vedem daca pot.
Ceea ce se intampla de fapt, are la baza o ipocrizie pana la cer si o incercare de reprimare a unor sentimente extrem de ostile despre X. Daca eu sunt echilibrat psihic si mental, cum sa imi faca mie rau ca cineva (uneori un neghiob pur si simplu) vorbeste de rau despre X? E doar parerea lui si basta. Iar daca chiar nu-mi convine si nu-mi place, sau nu suport sa-l aud, nu ma bag, evident, cu el in cloaca (in masura in care ceea ce spune e o cloaca). Il trimit la plimbare, il bag direct in ma-sa, sau tac pana ii piere graiul.
Dar nu, mai mereu, cei care acuza ca se barfeste sunt, in fapt, cei mai mari barfitori, dar si frustrati. Ei nu "barfesc" cu tine, pentru ca se sperie de ceea ce ei insisi gandesc. Uneori le e ciuda ca ei n-au fost in stare sa gandeasca ceea ce tu spui. Si, cand dau pe goarna mai departe, iti "fura" din "barfa" si o prezinta ca si cum ar fi a lor. Pe urma, daca tu gandesti si crezi in ceea ce spui si ai ca scop a indrepta o situatie, scopul lor este sa extermine acea situatie ca sa isi demonstreze siesi ca a fost un mare rahat de la inceput. In realitate, barfitorii nu sunt cei care "barfesc" numai de rau, ci sunt cei care trancane avand drept motivatie numai ura si propriile lor frustrari.
Da, e adevarat, multi sunt subiecte de discutie, chiar fara sa vrea, sau fara sa-si dea seama. Acum, ca sa fie barfa, depinde si la ce te referi. Daca faci referire la faptul ca X are o amanta si stii asta caci "mi-a spus mie cineva", clar, e barfa toata ziua. Dar, daca vorbesti despre X ca e un cretin pentru ca nu e in stare sa prezinte un plan de lucru, in mod sigur asta nu e barfa. (E logic de ce e asa, nu am chef sa ma explic). Si mai e de luat in calcul si scopul "barfei". Ciudat este ca, uneori, ti se spune direct: "du-te si spune-i-o in fata, daca nu taci". Si cine spune asta? Tocmai cei care nu au curaj, desi o gandesc (sau sunt pe aproape). Dar nu au curaj, pentru ca, de cele mai multe ori, le convine situatia numai lor (ceilalti nu conteaza). Si atunci baga capul in nisip si tac. Tac, pana cand X le trage si lor una. Dupa care, le mai trage una. Si-o tine tot asa pana cand ei nu mai suporta. Si-atunci, brusc, X devine "nesimtit, idiot, ordinar, porc etc" Pai, sa nu-ti vina sa le mai tragi si tu una!? Cand le spuneai ca X e cretin, iti spuneau sa taci. Acum, cretinismul e deja parfum pe langa ce auzi de la gura lor. Nici ca mai sunt epitete rele ca sa il caracterizeze pe domnul X.
Si, ca sa inchei, reformulez pe scurt ce vroiam sa spun: 1. exista multi imbecili; 2. cu toate astea, nu e usor sa-i spui unuia in fata ca e imbecil; 3. a gandi si a spune despre unul ca e imbecil cand chiar e asa, nu e barfa; 4. e in regula sa spui ce crezi despre cineva (cand ai argumente), iar daca cuiva nu-i convine, sa fuga el, nu sa taci tu; 5. cei care striga ca din gura de sarpe "barfa", sunt mai barfitori decat cei care o practica; 6. nu tot ceea ce pare a fi barfa, e barfa; 7. ca sa fie barfa, tine doar de argumente si de scop (dupa logica ipocrita, evident, "nu vorbi ca nu-i de fata" n-ar mai fi emisiuni la televizor, n-ar mai aparea ziare, nu s-ar mai face filme dupa cazuri reale, nimic. Cat se vorbeste numai despre Presedintele tarii! E barfa, nu-i asa?!); 8. daca cel barfit se simtea aiurea, e doar vina lui, nu a ta; 9. cei isteti intorc "barfa" in favoarea lor; 10. cei "barfiti", cu siguranta exista....restul e relativ.