duminică, 16 septembrie 2012

Introspecție

Credeam că m-am obișnuit cu mine, dar știu că m-am înșelat amarnic. Sunt dese dățile când nu-mi mai găsesc locul. Mă învârt agitat în propria-mi minte dezordonată, dar niciodată nu găsesc o soluție la propria-mi stare. Nu sunt sigur deloc ce e cu mine și asta mă neliniștește cel mai mult. Îmi vine, adesea, să țip, dar știu că nu mă aude nimeni. Iar dacă mă aude, ce folos, nu mă poate ajuta. De fapt, nu vreau ajutor de la nimeni. Nu pot să-l accept. Vreau să fiu eu însumi. Atât! Și, cu toate acestea, îmi e așa de greu...așa de greu. Ceva nevăzut mă împiedică. Ceva mai tare decât mine, decât toată voința și ființa mea.
Deseori am chef de luptă, dar lupta se dă mereu numai cu mine. Mă lupt cu propriile-mi gânduri, niciodată nu ies învingător. Totuși, nu mă las înfrânt. M-am întărit singur ca să merg mai departe și cred că aș putea să o țin așa toată viața mea. Dar ce folos! Mă bat degeaba cu mine, lupta asta îmi aduce mereu numai nefericire. Nu știu dacă îmi va aduce vreodată altceva. De fapt, sunt sigur că nu și, totuși, nu încetez să-mi autoflagelez sufletul și mintea. Nu sunt deloc capabil să duc bătălia asta în afară. Dar, poate, așa e mai bine, pentru că, probabil, aș fi nemilos, și rău, și dur cu alții. Cu siguranță i-aș face să sufere mai tare decât sufăr eu. Așa, eu știu cât pot să duc și știu unde să mă opresc.
Acum constat că nu știu ce vreau. Nu știu acum pentru că nici n-am știut vreodată. Mi-e și teamă să mă gândesc pentru că mă înspăimânt de cât timp a trecut degeaba. Eu, oare, unde-am fost? N-am văzut și n-am simțit nimic? Nimeni nu mi-a deschis ochii și nici mintea? Am rămas suspendat într-un stadiu pe care l-am crezut fericit. De fapt, n-a fost fericire, ci o limitare a minții mele de atunci. Acum, nu mai e nimic. Acum îmi dau seama cât de fals am trăit și mi se pare că e așa greu să pot îndrepta ce s-a croit stricat. Sunt laș, atât de laș încât nu spun nimănui că vreau să mă ajute. Și, totuși, trăiesc. Dar, trăiesc beat pentru că îmi e teamă să înfrunt realitatea. Și-atunci, mă-mbăt cu ”fericirea” care-a fost...sau cu cea care o să vină.
Nimic nu vine pe gratis. Orice pe lumea asta cere sacrificii, iar asta e o altă durere a mea. De ce sa fac sacrificii ca să fiu fericit? De ce să mă vând în mâinile cuiva, care e Destinul, ca să cred că mi-a aruncat praful Fericirii în ochi? De ce să nu fiu așa cum vreau eu când vreau eu? De ce să mă împiedice atâtea pe lume, când eu vreau să mă lase toți în pace? Poate, oare, cineva să îmi răspundă la aceste întrebări? Poate, dar sigur îmi va răspunde ipocrit. M-am săturat de ipocrizie până peste cap și din această cauză vreau să-mi văd semenii goi. Totul la ei e ipocrizie, de când se trezesc până se culcă la loc și numai goliciunea trupească i-ar dezbrăca definitiv de haina odioasă a ipocriziei. Ipocrizia face casă bună cu minciuna, iar de aici până la frică mai e doar un pas. M-am săturat să văd oameni bântuiți de frici inexistente. Îi prefer, mai degrabă, pe cei nebuni. La aceștia din urmă, barem, fricile lor au un temei.
Nu știu dacă o să-mi revin, sau așa sunt eu. Mă simt cu totul amețit într-o lume ale cărei repere le-am pierdut, sau nu le-am identificat niciodată. Dacă mă gândesc la alții, mi se pare că eu nu exist. Totuși, știu sigur că nici ei nu sunt indiferenți în fața vieții. Cu toate acestea, cum de trăiesc? Ce-i mișcă pe ei în față, în timp ce mie mi se pare că stau pe loc și lâncezesc? Să fie numai curajul? Nu știu, dar m-am gândit de multe ori la asta. Niciun răspuns din nicio parte.

9 comentarii:

  1. Ei, bun venit in club! Eu il numesc "clubul inadaptatilor". Inadaptat inseamna sa mai ai timp sa reflectezi la fericire, sa ai timp sa compari, sa ai timp sa te intrebi ce si unde ai gresit. Sa ai valori pe care sa nu le regasesti in jur, sa fii singur, desi inconjurat de atata lume, sa nu ai liniste desi tanjesti dupa ea, sa fii debusolat desi te autoeduci continuu sa fii mai puternic si sa rezisti. Sa mimezi ca pricepi totul desi, in esenta ta, incepi sa nu mai pricepi nimic. Nu esti singur. Ne framantam in cautarea "mai binelui", cand peste tot in jur gasim doar "mai rau".

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici nu știu ce să zic. Cred că așa e. Uneori e bine, alteori mai puțin. Cred că marea dramă constă în permanenta încercare de a evada, de a găsi ceea ce-ți dorești într-o lume care, prin ea însăși, e limitată. E limitată pentru că așa trebuie să fie, chiar dacă societățile diferă unele de altele. Probabil că viața în sine mai trebuie luată așa cum e. S-ar putea să mai scriu în acest fel căci începe să îmi placă. :)
    P.S. Am copiat postarea, din greșeală, și pe blogul celălalt și, observ, am mai mult succes, la comentarii, acolo :). Mă gândesc ca, până la urmă, să transform unul din cele două bloguri într-un blog de psiholog. Acum, să vedem pe care din ele.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Smecheria" e sa acceptam ceea ce nu putem schimba, probabil. :)
    Stai sa vad daca mai stiu cum trebuie sa te abonezi la alt blog, ca n-am mai facut asta de ceva timp!

    RăspundețiȘtergere
  4. Invataturile unui psiholog batran catre unul mai tanar:
    http://www.scribd.com/doc/77365521/Jurnalul-unei-recapitul%C4%83ri

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite ca cineva ti-a adus un roman de citit... :)
    Te-ai apucat? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, am foarte multe altele de făcut. Aproape că nu mai am timp să citesc nimic. Am renunțat și la norma întreagă de la servici pentru un proiect al meu. Tu cu ce îți mai umpli timpul?

      Ștergere
  6. Programul meu obisnuit este de 10-12 ore. Plus aproximativ 2 ore pe drum, daca luam in calcul dus-intors. Asa ca timpul meu e cam... plin. Cu toate astea, ador sa ma deconectez in stil feminin: facand cumparaturi, mergand la cate un spectacol de teatru (asta urmeaza), si, cand sunt "singur-acasa", citind sau vazand filme care ma deconecteaza.
    Tu in ce proiect te-ai implicat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teatrul e și una dintre pasiunile mele. În ultimele două săptămâni, am fost la două piese. Îți recomand ”Dineu cu proști” de la Național. O să râzi de te prăpădești.
      Păi, proiectul meu e simplu. Vreau să îmi fac un site și, între timp, să strâng ”clienți” pentru un cabinet. Cam asta, pentru început :).

      Ștergere
  7. Îi sunt foarte recunoscător Dr Dawn Acuna, pentru că mi-a adus înapoi soțul care m-a părăsit pentru o altă femeie, în acel moment soțul meu M-a părăsit am crezut că am pierdut totul până când o prietenă de-a mea mi-a dat-o pe Dr Dawn Acuna, contact WhatsApp, i-am trimis un mesaj și i-a spus durerea prin care trec, așa că ea mi-a spus că totul va fi bine, dacă am încredere și cred în ea, vraja va funcționa cu siguranță pentru mine și soțul meu sigur se va întoarce acasă și mi-a spus ce de făcut, așa că acele lucruri au fost făcute și 48 de ore mai târziu, soțul meu s-a întors acasă cerșindu-mi iertare, sunt atât de fericit și recunoscător Dr Dawn Acuna, dacă aveți nevoie de ajutorul ei, contactați-o, este precisă și sinceră,
    * Dacă vrei să vrăji pentru a concepe.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    * Dacă vrei să-ți întorci iubitul
    *Dacă vrei să vindeci orice fel de boală
    * Dacă aveți nevoie de vrajă pentru a obține un loc de muncă bun. *Dacă doriți să nu mai aveți avort spontan. Si etc. scrie-i pe e-mail { dawnacuna314@gmail.com }
    WhatsApp: +2348032246310

    RăspundețiȘtergere