Bute n-a fost doborat

Froch l-a impins la colt si-i cara pumni in cap ca-n filmele proaste cu Van Damme. Bute nu mai are nicio scapare. Isi pune mainile la fata si nu-i mai ramane decat sa spere ca englezul il va slabi din lovituri. Dar Froch nu-l lasa, da in el ca si cum ar vrea sa-l omoare. Bute nu mai rezista mult, sta sa se prabuseasca. Englezeul i-a simtit demult slabiciunea si vrea sa-l termine pe viata. Si dintr-o data loveste napraznic, ii sparge garda cu stanga, iar cu dreapta il izbeste cat poate, in plina figura. Capul lui Bute e aruncat pe spate de parca ar avea un arc il loc de gat, dar repede vine inapoi. Froch il vede, isi aduna toate puterile si, scremut, il izbeste cu sete, din partea stanga. Bute inca rezista! Englezului nu-i vine sa creada, vrea cu orice pret sa-l puna la pamant si nu-l lasa. Se umfla in pene, strange din dinti, isi inclesteaza pumnii si ii aplica cu toata forta o lovitura de ciocan, din dreapta de data asta. Ultima. Aproape tot ce poate. Si, daca nici acum nu cade, isi da seama ca va fi pierdut la urmatorul meci. Dar, surpriza! Bute nu pica nici acum. E zapacit, i se invart creierii prin cap, ochiul stang ii e tot o rana, ba se umple si de sange pe piept, dar nu cade la podea. Nu sta pe picioarele lui, dar ramane sprijinit in corzile ringului. Froch, cand il vede, turbeaza. Nu poate intelege. Ce K.O. e asta? Il face de rusine romanul. Acum, daca ar putea, l-ar omori. Vrea sa se arunce iar cu pumnii pe el, sa-si abata o ploaie fatala de lovituri, insa il vede arbitrul si intervine. Si lui ii pare cumva rau de romanul nostru. Prea s-a tinut darz pana acum si parca n-ar vrea sa-l vada lat, intins pe podea. De aceea il da la o parte pe englez si-l trimite la plimbare. Acestuia nu-i vine sa creada. Nu poate suporta ca Bute sa fi ramas in picioare. Dar, n-are ce sa-i mai faca acum. Fierbe sangele in el si, de ciuda, o ia la fuga prin ring. Ceilalti, ai lui, nu mai au rabdare ca arbitrul sa termine sa-l numere pe al nostru si nici nu asteapta sa bata gongul de final. O iau ca apucatii pe urmele lui si, cum il prinde unul dintre ei, il ridica in brate, de-asupra capului, ca pe-un trofeu obez. Spectatorii urla de pleaca si scaunele singure din loc, iar vacarmul se-aude de la Londra. Bucuria devine hada, dar ce mai conteaza, englezii au un invingator: un ciomagar si-atat.